Idilismul iubitelor mele

Taranca cu marama Nicolae Grigorescu

Ca la un semn, înainte de Crăciun
iubitele mele au plecat,
parcă înţelese între ele,
la ţară,
la casa bunicii.
In Prahova, Buzău şi Vrancea,
In Sibiu, in Gorj si-n Olt!
Iar eu visam un foc în sobă,
miros de cozonaci
si vin de casa,
rosu.
-Da, aşa am vrut noi,
să părăsim oraşul, e minunat aici,
n-am mai pleca în veci... imi spuneau ele
la telefon, amăgindu-se.
Dar visu-i vis
Şi-un bulgăre alb
m-a trezit, spălându-mi ochii...
Şi-atunci mi-am văzut iubitele venind
de la closetul din fundul curţii,
cu şoşonii plini de noroi şi balegă,
apoi,
încălzindu-şi apa pe sobă
şi spălându-se în lighean...
Am înţeles de fapt că semnul ce le dusese la ţară,
era,
singurătatea!